top of page

La décision finale de la Cour de Cassation de Rome : 5 ans et 4 mois avec exécution pour la réduction en esclavage d'une jeune Roumaine

Cour de cassation de Rome.jpg

Asociația Solidară Emmaus Satu Mare se ocupă încă din 2010 cu sprijinirea tinerilor care ies din sistemul de protecție a copilului. Aceștia intră într-un program de inserție socioprofesională, în care primesc sprijin pentru a dobândi deprinderi de viață independentă, un loc de cazare și un loc de muncă de inserție. Iată povestea Marianei și a 10 ani de procese în justiție, în Italia, în căutarea dreptății.

În 2009, Mariana are 20 de ani, trăiește în județul Satu Mare, într-un centru de plasament din sistemul de protecție a copilului, împreună cu sora ei geamănă. Nu și-a cunoscut niciodată părinții. Urmează să “iasă” din sistem, căci și-a terminat studiile la o școală profesională și trebuie să-și ia viața pe cont propriu. În acest moment își face apariția doamna Irina, care îi propune să plece împreună cu ea la lucru în Italia. Cazarea și locul de muncă sunt asigurate. Mariana acceptă cu entuziasm și cade astfel în capcana doamnei Irina: odată ajunsă în Italia, îi este luat pașaportul, lucrează de dimineața până seara târziu, 7 zile pe săptămână, fără contract, fără asigurare socială și fără zile libere pentru 100 de euro pe lună, locuiește cu mai multe fete aduse ca și ea din România, mănâncă și se spală pe un balcon, își spală rufele de mână ca să “nu murdărească mașina de spălat rufe a familiei”, suportă injurii dureroase. Mai mult, nu îi este permis să vorbească des cu sora ei, Tunde, rămasă în România și încet, încet toate legăturile cu cei de care era apropiată în țară îi sunt tăiate. Iar când Mariana o întreabă pe doamna Irina dacă cineva a căutat-o la telefon, ea îi răspunde : « Cine să te caute ? Nimănui nu-i pasă de tine ! Toți au uitat de tine ! ».

Patru ani mai târziu, în 2013, Mariana o convinge pe doamna Irina să o aducă pe Tunde în Italia. Planul ascuns era să fugă din casă și să se întoarcă împreună în țară. În acel moment, Tunde era beneficiara asociației noastre și se afla în plin program de inserție socioprofesională. Pentru a-i asigura protecția în Italia, doi membri ai asociației o însoțesc pe aceasta și asistă la încercarea în van a Marianei de a reveni cu ei: doamna Irina nu-i permite să plece, invocând existența unui contract care o leagă de ea pe 5 ani. Asociația noastră sesizează Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), care declară că nu e de competența sa și transmite sesizarea noastră la Atașatul pentru Afaceri Interne al Ambasadei României în Roma, care răspunde, la rândul său, același lucru.

Două luni mai târziu, în ianuarie 2014, Mariana reușește să-l convingă pe un portar al unui bloc în care face curățenie să-i împrumute telefonul său mobil și astfel reușește să sune în țară și să ceară ajutor surorii sale. Alertată, Tunde pleacă la Roma, împreună cu președintele asociației și încearcă din nou să vorbească cu doamna Irina pentru a o elibera pe Mariana. Are loc o conversație într-un bar gestionat de fiul doamnei Irina, dar Mariana este închisă în bucătărie, după cum află ei ulterior, și nu poate fugi. Bărbatul se arată violent fizic și verbal cu cei doi. Este depusă o sesizare penală la poliția din Roma, cu ajutorul avocatei Laura Barberio. Speriată, doamna Irina o trimite în România pe Mariana, astfel încât aceasta să nu fie găsită în locuința ei.

Încep 10 ani de procedură judiciară, în care asociația noastră s-a constituit parte civilă în proces și a fost alături de Mariana la fiecare din cele 15 termene din proces. În septembrie 2022, Curtea de Assise din Roma a condamnat-o pe doamna Irina la închisoare cu executare pentru reducere în sclavie, condamnare confirmată în septembrie 2023 de Curtea de Apel, iar săptămâna trecută de Curtea de Casație, într-o decizie definitivă și executorie.

Din 2009, în afară de Mariana, cel puțin 4 fete din sistemul de protecție au fost recrutate de doamna Irina, dintre care una a reușit să fugă, iar celelalte 3 sunt încă acolo. Autoritățile italienești au fost sesizate de situația lor.

Astăzi, Mariana poate să închidă această pagină și să-și concentreze energia familiei pe care și-a întemeiat-o între timp. Felicitări ei, pentru curajul și perseverența de care a dat dovada în această căutare a dreptății!

Iată concluziile pe care le tragem noi la finalul acestui proces îndelungat. Spre deosebire de alte cazuri, povestea Marianei are un deznodământ fericit. Credem că există soluții pentru ca aceste situații să nu se repete, dar e nevoie de un efort al autorităților:

- În 2014, Mariana a depus simultan o plângere în România și în Italia. Din păcate, plângerea din România a fost clasată de trei ori. Există și alte dosare în așteptarea unei rezolvări, inclusiv o plângere depusă de un alt beneficiar al asociației noastre pentru fapte asemănătoare petrecute în România.

Credem cu tărie că lupta împotriva traficului de persoane, împotriva exploatării persoanelor vulnerabile sau a minorilor trebuie să devină o prioritate a politicii penale în România.

- Dacă situația tinerilor care părăsesc sistemul de protecție s-a îmbunătățit de când Mariana a fost recrutată în 2009, acești tineri rămân totuși victime potențiale ale unor oameni rău intenționați.

Credem că este necesar ca adolescenții care beneficiază de protecția statului și care se apropie de vârsta majoratului sau a ieșirii din sistem, să fie pregătiți mai intens pentru o viață independentă. Numai astfel ei pot deveni mai conștienți de riscurile și responsabilitățile pe care le presupune traiul pe cont propriu. Totodată, credem că recentele măsuri de ajutor financiar luate în favoarea tinerilor care părăsesc sistemul de protecție sunt binevenite, dar nu pot să țină în niciun caz loc de servicii de consiliere, mentorat, integrare socială și profesională. Aceste servicii pot fi cu adevărat sprijinul de care orice tânăr are nevoie la început de drum.

foto: Sergio D’Afflitto, wikipedia

bottom of page